Coloristica stereotipiei de gen

De mici ni se prezintă anumite rigori pe care le percepem ca pe o normalitate, întrucât cei care ni le oferă au autoritate și credibilitate. Crescând, fie că analizăm problema printr-un unghi critic sau pur si simplu evaluator, repetăm istoria- pe principiul „rețeta testată este cea bună”, întărind mitul și deci, prezentându-le copiilor noștri aceeași poveste: roșul și rozul sunt pentru fetițe, albastrul este pentru băieți.

Fenomenul secolului 20 a atins apogeul după al doilea război mondial, ca urmare a industrializării și a exploziei de producție, ce a generat o piață variată, de unde puteai alege produsul dorit. Ca o reacție, părinții din anii ’60, mai rebeli din fire, au încercat să rupă stereotipurile roz – albastru cu culori mai ambigue.

Rozul și albastrul sunt culori lipsite de ambiguitate și stau pe laturile opuse ale spectrului coloristic. Perioada și cultura sunt criteriile care au stabilit alegerile coloristice. E un articol foarte citat în publicația comercial al Statelor Unite Departamentul Earnshaw lui Sugari ” din 1918 , care a considerat „rozul drept o culoare mai hotărâtă și mai puternică, fapt pentru care s-a atribut că este mai potrivită pentru băiat, în timp ce albastru, care este mai delicat și plin de grație, este mai potrivit pentru fete.” O astfel de practică a fost frecventă în Belgia în anii ’70. În școala primară în anii ’80, în sala de gimnastică codul vestimentar a constat în pantaloni scurți roșii pentru băieți și pantaloni scurți albaștri pentru fete. Alegeri de acest tip au contribuit și mai mult la confuzia mea de gen.

JeongMee Yoon explored the extremities of gender color coding in her ongoingPink & Blue Project
Multe jucării și cărți pentru fete sunt de culoare roz , violet , roșu sau , și sunt legate de machiaj, jocuri de îmbrăcăminte, de gătit. Cu toate acestea , cele mai multe jucării și cărți pentru baieti sunt realizate din diferite nuante de albastru și verde și sunt asociate cu roboți , industrie , știință , dinozauri , etc. „

Societatea și media – povești, desene animate, jucării- sunt responsabile pentru crearea unor stereotipii pe care le îmbrățișăm fără prea multe obiecții.

Timpurile moderne ne-o ilustrează pe Elsa în rochie albastră, așa cum și poveștile vechi o amintesc pe cenușăreasa, în rochie bleu.

Oportunități limitate de o normă impusă

Geena Davis (Virginia Elizabeth „Geena” Davis ) este actriță și producător american, fondatoare a unui Institut care militează pentru egalitatea dintre sexe, cu accent pe emanciparea și dezvoltarea feminină.

Institutul este singura organizație bazată pe cercetare de lucru în industria mass-media și de divertisment care se angajează în a educa, de a influența și de a îmbunătăți considerabil echilibrul de gen, prin reducerea stereotipurilor, creând diverse personaje feminine în divertismentul destinat copiilor de 11 și sub.

Dr. Sheila Cunningham de la Universitatea Abertay din Scoția, Marea Britanie este un expert în stereotipurile de gen și are un interes deosebit în modul în care culorile influențează gândirea și comportamente uman.

Psihologul de serviciu: Irina

Deși le luam ca fiind de la sine înțelese, credințele noastre cu privire la identitatea de gen și atitudinile sexuale se formează timpuriu, în copilărie. Ele nu exista pur și simplu ci reprezintă o practica de zi – cu – zi a sistemului familial, social si mediatic. Nancy Chodorow susține că „a învățat să te simți fetiță sau băiat derivă din atașamentul bebelușului față de părinții săi”. Procesul de socializare apare imediat după naștere prin alegerea obiectelor vestimentare sau a comportamentelor și sunt ulterior susținute de influențele culturale. Dincolo de identificarea genului și învățarea rolului social, culorile sunt în directă legătura cu emoțiile noastre, deși controversele pe aceasta temă sunt încă aprinse.

Fiecare culoare are un anumit nivel de vibrație și extrem de mult este folosită psihologia culorilor în domeniul marketingului și al publicității pentru a influenta alegerile celor care cumpără. Nu există însă dovezi științifice precum că băieții ar prefera albastrul, iar fetele rozul. Preferința coloristica este învățată, nu înnăscută. Condiționarea alegerii se face prin întărirea convingerilor că o anumită culoare inspira ceva anume sau transmite un mesaj care la nivel inconștient este în legătură cu fondul emoțional al individului. Rozul este tot roz chiar daca purtat de o fetiță inspiră delicatețe, iar purtat de un băiețel poate fi asociat cu ridicolul, rușinea sau alte emoții ce țin de inadecvare. Atitudinea este adevărata carte de vizita a unui individ , orice culoare ar purta el. Masculinitatea înseamnă forță, testosteron, dar nu în albastrul cămășii se ascunde ea, ci în nivelul de autostima, de siguranță și încredere în sine. Acest proces ține de delimitarea sinelui autentic în raport cu figurile de atașament primare.

Irina Anda Babău

Despre Irina Anda Babău

Psiholog cu specializare in psihoterapie experientiala si hipnoterapie, masterat in terapii de cuplu si familie.

Leave a Comment