Despre copiii care imită personajele din desene

Desenele de la televizor prezintă de obicei personaje cu un aspect fizic plăcut, am putea aprecia chiar perfect. Motivul este simplu de perceput de către adulți, se dorește atragerea unui număr mare de simpatizanți, care să aprecieze atât personajele, cât și produsul animat în sine.

Persoanele cu care se interacționează în copilărie devin, conștient sau inconștient, modele ale copiilor. Jocul celor mici presupune de multe ori imitarea personajelor din desenele animate, sau a altor personaje de film sau din media. De aici la dorința de a arăta precum personajele Disney este doar un pas.

Necesitatea vizionării programelor tv cu permisiunea unui adult (părinte, bunic, bonă, alt membru al familiei) nu este un simplu moft al Consiliuliu Național al Audiovizualului, ci o minimă atenționare asupra faptului că mesajele respectivelor programe pot fi greșit înțelese de copii sau pot constitui modele negative prin personajele pe care le prezintă, fie ele reale sau fictive.

Teoria învătării sociale (conform lui Albert Bandura, comportamentul social nu este înnăscut, ci învăţat de la modele adecvate) atrage atenția asupra faptului că un copil trebuie îndrumat mai ales în ceea ce privește produsele media cu care interacționează, întrucât ceea ce percepe în anii copilăriei, percepe drept normalitate.

Vizionarea desenelor este o formă de divertisment pentru fiecare copil, care îi captează atenția, permițând părintelui să își efectueze alte îndatoriri casnice. Mulți critici ai personajelor Disney pun accentul pe perfecțiunea fizică a acestora, model greu de atins de viitorii adulți, care percep aceste personaje drept modele de urmat.

În consecință, copiii nu numai că vor copia comportamentul lui Spiderman, încercând să sară prin casă de pe mobilă pe pat, sau purtând lupte cu dușmanul imaginar, dar vor și încerca să arate precum idolii din desene, îmbrăcându-se cu haine ca de prințesă, sau rugându-se să aibă parul lung asemenea zânelor.

Loryn Brantz, grafician de profesie a editat câteva personaje Disney: Ariel („The Little Mermaid”), Pocahontas („Pocahontas”), Jasmine („Aladdin”), Belle („Frumoasa și Bestia”), Aurora („Frumoasa din Pădurea adormită”) și Elsa (” Frozen „) – pentru a le înfățișa cu proporții fizice realiste.

„Ca o femeie care iubește Disney și care a avut mereu dificultate în a atinge greutatea perfectă, acest topic a fost mereu unul la care mi-am dorit să ripostez” a declarat Brantz pentru Huffington Post.

„Am fost îngrozită că principalele personaje feminine nu s-au schimbat din anii ’60. Industria de animație este dominată de bărbați și acest lucru contribuie la modul în care proporțiile personajelor sunt asemenea dimensiunilor fetelor de pe podium. În unele cazuri, gâtul lor este mai mare decât talia!” adaugă Loryn.

O femeie adevărată are un gât mai gros decât al personajelor Disney, umeri largi și o talie mai puțin definită, cu solduri reale. Produsele media au un real impact asupra modului în care copiii percep realitatea și în care își construiect obiective, de aceea responsabilitatea revine părinților, care ar trebui nu să le interzică interacțiunea cu mesajul poveștilor, ci să le explice de ce personajele fictive sunt diferite de oameni. Lipsa unui astfel de exercițiu poate induce frustrări pentru viitorul adolescent, care nu doar că nu va face respectivele activități ale eroilor săi, dar nici nu vor arăta asemenea acestora.

Sursă foto: Loryn Brantz pentru HuffingtonPost

Psihologul de servici: Ruxandra

Încercăm adesea să limităm timpul pe care copiii îl petrec în fața televizoarelor uitându-se la desene animate și ne întrebăm dacă este benefic pentru ei să privească atâtea personaje ireale. Atâta vreme cât lângă un copil există un adult care să filtreze informația și să îi explice ce se întamplă la televizor, nu există nici un motiv de îngrijorare. Părintele trebuie să îl ajute pe copil să facă diferența dintre realitate și ficțiune, uman și non-uman. Poveștile și desenele animate vizionate în mod corect pot aduce beneficii copilului: îi îmbogățesc creativitatea, imaginația, limbajul, iar cele mai multe au și o pildă la sfârșit.”

Ruxandra Niculescu

Despre Ruxandra Niculescu

Psiholog clinician, psihoterapeut.

Leave a Comment