Prima zi de școală este un cumul de emoții, atât pentru părinți, dar mai ales pentru copii. Ieșirea din starea de confort instalată pe perioada vacanței induce neliniște, nemulțumire, dar și speranță, ambiție, în funcție de viziunea și starea fiecăruia. De aceea, prima zi este un rit de trecere, bazat pe discursuri motivaționale și interacțiune verbală. O singură întrebare a cadrului didactic sau a colegilor, poate însă, să întristeze instant elevul: Copii, ce ați făcut în vacanță?
Vacanța mare – cuvintele pe care orice elev le adoră. Începutul școlii – coșmar pentru unii, bucurie pentru alții. Pe vremuri, începerea școlii era un stres chiar și cu o lună înainte. Pregătirea temelor de vacanță devenea o prioritate și responsabilitatea pe care elevii o resimțeau îi determina să citească mai mult.
Prezentul nu mai este ca pe vremuri, iar începutul noului an școlar s-a schimbat. Temele de vacanță sunt opționale, copiii sunt mai liberi, iar preocupările sunt din ce în ce mai variate: unde se face shopping, ce brand-uri va purta copilul în prima zi, dacă au uniformă, unde o vor realiza, unde se găsesc materiale didactice cu personajele dorite de copil, ce atenție se oferă cadrelor didactice, ce telefon are, ce coleg va avea, etc. .
Fiecare discurs al cadrului didactic este urmat de o interacțiune cu elevii, menită să le trezească sentimentul de incluziune în grup și să îi reobișnuiască cu vorbitul în fața celorlalți. Tocmai acest moment poate deveni o amintire urâtă, datorită întrebării: Și, copii, ce ați făcut în vacanță?
Gabriela Dediu, Profesor Învățământ Primar a fost de acord să ne împărtășească din experiența ei cu privire la problematica acestei întrebări.
„Dorința, ambiția părinților de a le oferi copiilor tot ce este mai bun sunt condiționate și de bani, dar și de timpul disponibil sau nu de a petrece cât mai mult timp împreună, pentru a crea amintiri de neuitat. Experiența în învățământ m-a învățat să am mare grijă la cum adresez întrebări, în special pe aceasta, care poate crea sentimente neplăcute elevului.
Copiii au tendința de a prezenta întâmplările în spirit competitiv cu ceilalți. De aceea, cei care nu au fost plimbați în vacanțe sau implicați în diverse activități care să merită a fi povestite, se vor simți excluși și chiar vor manifesta o reticență în a vorbi în fața colegilor sau a cadrului didactic. Acest lucru se întâmplă nu pentru că nu are amintiri frumoase, ci pentru că simte că nu a făcut și el aceleași lucruri menționate de restul.
De aceea, întrebarea Ce ați făcut în vacanță? a fost înlocuită: Care este cea mai frumoasă amintire din vacanță? și Cu cine ați petrecut vacanța? Astfel, copilul nu va mai enumera toate activitățile care este posibil să îi facă pe ceilalți să se simtă inferiori, mai puțin importanți, pentru că nu pot egala sau întrece cele menționate de colegul său.
Cele mai de preț momente pentru ei sunt cele care implică părinții, mai puțin relevant este contextul, iar părinții trebuie să știe acest lucru și să le acorde timpul necesar. Doar împreună pot construi acele amintiri de neuitat. Trebuie să canalizăm discuția înspre a-i evidenția elevului că este la fel de interesant ce are el de povestit.” – Gabriela Dediu –
Este indicat ca părinții să aibă în vedere că partea financiară, deși importantă pentru a crea amintiri copiilor, nu este esențială. Timpul petrecut împreună, jocurile și momentele de afecțiune sunt cele mai frumoase pentru copii. Este datoria părintelui să i le contureze de așa natură, pentru ca acesta să le prețuiască și să le aprecieze.
Mulțumim Gabriela Dediu, Profesor Învățământ Primar la Școala Gimnazială Nr. 22 din Galați
