Machiajul ca practică imitativă

Mult prea timpuriu, fetele încep să se machieze. Dacă la vârsta adolescenţei este o practică uşor de înţeles, în rândul copiilor, întâmplarea amuză, stârneşte reacţii controversate sau chiar îngrijorează. Adevăratele motive pentru care se întâmplă acest lucru sunt explicate în cele ce urmează.

Am spus că utilizarea produselor de înfrumuseţare în rândul copiilor este un moment de neuitat, în care părinţii reacţionează diferit. Nu am menţionat doar fetiţele, pentru că de multe ori, chiar şi băieţii sunt curioşi în a testa rujul sau rimelul. Fapta este uşor de înţeles, mai ales dacă respectivul băieţel petrece mult mai mult timp cu mama decât cu tatăl şi doreşte să experimenteze ceea ce mama face zilnic, cu mare atenţie, ca pe un ritual de însemnătate.

Comportamentul imitativ este caracteristic copiilor care învaţă prin descoperire şi repetiţie a ceea ce vede, aude. Atât fetiţele, cât şi băieţeii sunt atraşi de culori tari iar ceea ce se duce la guriţă, este de regulă, cu atât mai interesant şi de testat. De aceea, rujul este în topul preferinţelor copiilor când „au liber” în a testa make-up-ul mamei.

Ce NU trebuie să faceţi atunci când vedeţi că, într-o clipă de neatenţie a dvs., copilul s-a „machiat”:

Nu râdeţi copios, oricât de comic vi s-ar părea. Copilul va crede că este un lucru pozitiv şi va căuta să repete experienţa.
Nu certaţi copilul. Indiferent de vârstă, este în perioada de descoperire, experimentare, cu siguranţă nu doriţi ca prima interacţiune a unei fetiţe cu make-up- ul să fie una cu o amintire terifiantă.
Nu ascundeţi produsele de copil în locuri greu accesibile. Nu veţi face decât să îi lansaţi o nouă provocare de a ajunge la ele, în viitoarele momentele de neatenţie.
Nu i le smulgeţi din mână, nu bruscaţi copilul, nu veţi reuşi decât să îl faceţi să plângă, fără ca acesta să înţeleagă comportamentul manifestat.

Ce este recomandat să faceţi:

Folosiţi un ton normal, pentru ca acesta să poată înţelege că nu s-a întâmplat nimic grav.
Explicaţi-i că acele produse sunt pentru adulţi şi că dăunează copiilor.
Ştergeţi copilul cu produse care să nu îi dăuneze.
Explicaţi-le băieţilor faptul că machiajul este o practică feminină şi că băieţii trebuie să se îngrijească diferit, de regulă urmărind modelul tatălui.
Explicaţi-le fetiţelor că îngrijirea fetiţelor se realizează cu produse pentru vârsta lor: strugurel, apă de parfum pentru copii, fără esenţe tari. În acest fel nu se vor simţi excluse din ritualul zilnic de care mama, modelul lor are parte şi vor putea face acelaşi lucru dar cu produse special create pentru ei.
Nu strică însă să le faceţi „rapid” o poză, pentru a le arăta mai târziu, când vor mai creşte năzbâtiile lor.

Psihologul de serviciu:

Utilizarea machiajului este indicată atunci când dorim să ascundem micile imperfecțiuni sau să punem în valoare trăsăturile chipului. Dacă majoritatea cosmeticelor au ca scop întinerirea feței sau măcar obținerea unui aspect cât mai aproape de cel natural, dacă femeile mature doresc să pară mai tinere, de ce fetele tinere, fetițe chiar, își doresc să piardă ceea ce oricum nu se mai întoarce? Vârsta inocenței ce se citește inclusiv pe chip, ce transpare prin toți porii trebuie lăsată să se manifeste așa, cu toată naturalețea ei.

Daca ar fi să luăm în considerare o vârstă anume la care o fată ar putea începe să utilizeze produsele cosmetice, este mai degrabă necesar să educăm această categorie înspre a alege produse care mai degrabă țin de igienă și îngrijire decât să ajungem la a vedea adevărate măști ce transformă, îmbătrânesc , obosesc și distrug, în timp, chipul utilizatoarelor.

Modelul pe care îl oferă mama este unul deosebit de important întrucât fata ajunge să se identifice puternic cu figura mamei, să copieze stilul vestimentar și machiajul. Desigur că, dacă o fata de 20 de ani se machiază și se îmbracă precum mama ei de 40, ceva nu este bine. Dacă fiecare ar respecta minimul de decența și bun gust, diferența de generație ar crea deja o orientare ușor diversă. Ori mama se îmbracă precum o doamnă și fata încearcă să pară mai în vârstă, ori fata adolescentă face schimb de haine pestrițe cu mama ușor ieșită din decorul anilor săi…

Oricum ar fi, nu există linii clare trase între toate aceste diferențe, de aceea granițele sunt absente și fiecare face după cum îl taie capul. Există în schimb educație pentru bunul gust, conștientizarea propriei vârste și a propriului corp, cunoașterea atuurilor și a limitelor fiecăruia, acceptarea, încrederea în sine căci și de aici derivă o mare nesiguranța care le împinge pe fete să își creeze imagini care nu sunt în ton cu persoana lor. Fenomenul poate fi stopat începând cu lucruri mărunte , cu promovarea modelelor naturale și umanizate, departe de artificialitatea cu care suntem din ce în ce mai bombardați în ultimii ani.