Copiii imită și acest lucru este vizibil inclusiv în gusturile vestimentare. Încă din primii ani ai copilăriei, aceștia au o apetență pentru a imita, inclusiv prin vestimentație, persoanele sau personajele cu care interacționează direct sau virtual.
Băieții au tendința de a se îmbrăca precum personajele din povești sau din desenele animate, în schimb, fetițele mai adaugă acestei rețete și împrumutarea hainelor și accesoriilor mamelor lor. Rochițe, pantofi cu toc și rujul aplicat pe toată fața- practică des întâlnită în cazul fetițelor, atunci când prind un moment de neatenție al adulților.
Cum anume se dezvoltă simțul în materie de haine și accesorii în cazul copiilor este simplu de intuit. Părinții, cu precădere mama sugerează piesele vestimentare, culorile, potrivirea încălțărilor și a accesoriilor. În funcție de comoditatea articolului și poate și în funcție de aprecierile primite odată ce poartă o ținută, copilul manifestă o afinitate pentru un anumit outfit.
O altă posibilitate o reprezintă expunerea la mesajele media. Din desenele animate, din emisiunile la care are permisiune spre vizionare, copilul reține culori, asocieri și involuntar, va dori să imite.
Situația dificilă o reprezintă manifestarea unor mofturi. Refuzul de a purta o anumită piesă sau dorința accentuată de a fi îmbracat/ă cu un articol vestimentar înseamnă că personalitatea copilului își spune primul cuvânt în materie de gust și stil vestimentar.
Neplăcute pentru părinți sunt manifestările propriilor alegeri, mai ales în momente de grabă. Trebuie respectate însă alegerile sale, pentru a-i da încredere în sine. Fie că alege singur ce să poarte, sau alege îmbrăcămintea pentru păpuși, personajele jucării pe care le deține, copilul exersează simțul cromatic, învață să asocieze, de multe ori după cum își amintește din cărți, desene, viața reală.
Sfaturile părinților sunt o sursă permanentă de învățare și mai nou, piața oferă și cărți pentru educație vestimentară adresate copiilor, ceea ce înseamnă că actualii copii vor fi adulți cu o mai mare pasiune pentru stil și fashion în anii ce urmează.
Psihologul de serviciu: Ruxandra
„În general pe la vârsta de aproximatix 2 ani, copiii traversează un stadiu opoziționist și negativist prin care ei își afirmă propria individualitate, dar părinții au tendinta să judece comportamentul copiilor ca pe un capriciu. Copilul are nevoie să se împotrivească și să nu facă ceea ce îi cere părintele, așadar ceea ce se înțelege prin mofturile vestimentate poate fi doar o perioadă pe care copilul o traversează.
La fetițe este un comportament întărit și clădit pe o baza culturală de către mediul familial; fetele se identifică cu mamele, se încalță cu pantofii lor, uneori rivalizează în cochetarie cu acestea. Acest mod este necesar pentru clădirea viitoarei personalități feminine. Identificarea feminină se întâmplă inclusiv în cuplurile unde părintii au acelasi sex, pentru că unul dintre părinți are un rol feminin, pasiv, transmițând astfel copilului valorile legate de eleganța feminină. În cazul identificării de gen contează mai mult mediul și ceea ce este dobândit prin educație și prin identificări inconștiente, decât sexul biologic cu care se naște copilul.”
Despre Ruxandra Niculescu
Psiholog clinician, psihoterapeut.