În cadrul Comisiei pentru Învățământ, Știință, Tineret și Sport din cadrul Camerei Deputaților s-a stabilit o nouă normă cu privire la inițiativa legislativă a creșterii siguranței în școli. Comisia a decis să modifice textul inițiativei astfel încât uniforma școlară să devină obligatorie pentru toți elevii din România.
- aparentenţă la un grup;
- evitarea diferenţierii prin brand-urile hainelor şi a calităţii acestora;
- prevenirea unei continue competitivităţi între elevi bazate pe aspectul hainelor;
- obişnuirea cu normele sociale;
- conduită în societate în drumul către şi de la şcoală;
- branding pentru şcoală.
- uniformele obligatorii inhibă comportamentul elevilor și caracterul lor în formare;
- deschid oportunităţi de corupție, prin contracte abuzive și sume exagerate pentru piesele vestimentare şcolare;
- creează discrepanțe între elevii diferitelor școli dintr-o localitate.
Obligativitatea uniformelor încalcă, în același timp, Legea Educației Naționale, ce precizează că învățământul de stat este gratuit, principiul de liber acces la educație, cât și decizia CCR nr. 558/2008 conform căreia implementarea uniformelor se realizează la consensul comun al conducerii școlii, a părinților și elevilor.
Consiliul Elevilor se declară dezamăgit mai ales de dorința Comisiei de a restrânge anumite drepturi constituționale, prin impunerea uniformelor obligatorii. Conform articolul 53 din Constituție, ,,exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.”
,, Nu observ că s-ar impune vreunul dintre condițiile prevăzute în Constituție pentru a îngrădi dreptul la liberă exprimare a elevului în școală, cât și dreptul de acces gratuit la educație. Având în vedere că legea are ca scop creșterea siguranței în unitățile de învățământ, legătura dintre uniforme și siguranța în școli este minimă și nu este atestată de niciun sondaj în acest sens. Nu consider opinată însuși simpla prezență a uniformelor în cadrul acestei inițiative, ca factor de sporire a siguranței în școli” a declarat Horia Onița, Președintele Consiliului Național al Elevilor.
Rămâne de văzut ce va stipula legea privind suportarea cheltuielilor cu privire la realizarea uniformelor. Pănă atunci însă, datorită obişnuinţei românilor, aceştia vor suporta costurile uniformelor ce vor fi purtate încă din prima zi de şcoală.
Hainele şi gusturile vestimentare sunt aspecte care ţin de personalitatea fiecăruia, de experienţa sa şi de educaţie. Preocuparea acestor comportamente vizează modalitatea prin care se poate face educaţie vestimentară de comun acord şi cu rezultate imediate. Iată câteva repere.
Hainele sunt accesorii vestimentare cu un rol practic de acoperire şi protecţie contra condiţiilor climaterice. De asemenea, hainele au şi un rol simbolic, de a completa un anumit eveniment. Nu putem merge la spital să vedem un doctor îmbrăcat precum Mickey Mouse sau o învăţătoare purtând o rochie de bal la clasă. Experienţa cu diverse situaţii şi vestimentaţiile aferente obişnuiesc copilul cu potrivirea pieselor vestimentare în funcţie de context, mai exact pentru a-şi potrivi hainele cu momentul zilei şi locul unde merge.
Preferinţele pentru anumite piese vestimentare în defavoarea propunerii părintelui sau refuzul purtării uniformei sunt indici ai faptului că respectivul copil are o afinitate pentru o culoare, un personaj al hăinuţei sau o preferă datorită unui context, la fel cum nepurtarea uniformei reprezintă refuzul de aliniere la unele standarde.
La aproximativ 5 ani, copilul înţelege că hainele sunt un element de etichetă, care dau detalii despre personalitatea sa şi despre respectul faţă de anumite norme. Acesta trebuie încurajat să facă singur alegeri, dar dacă nu se descurcă, atunci trebuie să primească indicaţii clare, explicative. Pentru a nu induce frustrări, părintele nu trebuie să insiste ca cel mic să poarte o anumită hăinuţă, ci mai degrabă să îi explice cum să aleagă altceva în funcţie de context.
Uniforma este o convenţie prin care copiii nu se simt diferenţiaţi. Astfel, copiii se simt parte a unui întreg şi au responsabilitatea de a purta cu mândrie simbolul unităţii şcolare de care aparţin. Pentru a convinge copilul de beneficiile uniformei, trebuie evidenţiate toate aspectele pozitive ale şcolii, pentru ca acesta să dorească să arate tuturor că este elev al instituţiei respective.
Câteva sfaturi din partea lui Sheryl Eberly, directoarea Civil Society Project:
