*Copiii la prostest: alegerea lui, sau a ta?*

Prima lună a anului se încheie cu evenimente neașteptate datorate unei ordonanțe de urgență a guvernului cu privire la grațierea celor care au făcut abuz în serviciu și a reacțiilor populației. Timp de patru zile consecutiv, cetățenii au ieșit în Piața Victoriei, sau în centrele orașelor din provincie, însă nu oricum, ci chiar însoțiți de copii. Normal, anormal? Democrație sau inconștiență?

Motivele pentru care unii părinți aleg să vină la protest cu copilul pot fi variate:

• nu au cu cine să îi lase;
• vor să îi implice de mici în realitatea cotidiană (deși poate toate poveștile cu care interacționează acesta sunt cu happy end și înseamnă la visare);
• sunt de părere că influențează opinia celor din jur în acest fel;
• se simt stăpâni pe situația calmă a protestului și consideră că și copilul înțelege de ce este acolo sau măcar nu se sperie într-un astfel de mediu.

Nu trebuie să judecăm, ci, mai degrabă să înțelegem și să gândim pentru sine: ce am face noi?

Preferabil este să ne documentăm, este voie să luăm copiii la protest, sau încălcăm niște norme, aducându-i cu diverse motive, într-un mediu în care nu știm dacă ar vrea sau nu să fie. Faptul că repetă după părinte nu înseamnă o judecată proprie, ci instintul de imitare a părintelui model.

Art. 28 alineatul 1 spune: Copilul are dreptul la libertate de exprimare.

Întrebare: așa să fie și în cazul celor care par că au scris pancarte la vârste atât de fragede?

Art. 27, alineatul 4 menționează: Copiii nu pot fi folositi sau expusi de catre parinti, reprezentanti legali, alte persoane responsabile de cresterea si ingrijirea lor, organisme private acreditate ca furnizori de servicii sociale, institutii publice sau private, in scopul de a obtine avantaje personale/institutionale sau de a influenta deciziile autoritatilor publice. 

Întrebare: politicianul care a venit cu copilul de 6 luni la protest, chiar nu avea cu cine lăsa copilul, sau a vrut să transmită un mesaj anume?

Mobilizarea din social media

Pe facebook s-a făcut un eveniment care încurajează părinții să vină la protest cu copiii. Descrierea evenimentului cuprinde mesajul de mai jos:

Ei au venit cu huliganii, noi venim cu copiii. Sâmbătă, așa cum ne-ați propus, hai să luăm copiii de mână, în brațe, în cărucioare, pe umeri și să facem cel mai pașnic și colorat protest! Ne vedem in piata Victoriei incepand cu ora 11:00, iar la ora La ora 16:00 plecam in mars catre Parlament. fb.com/events/373212629720261/ Cand ajungem la Parlament, facem lant uman in jurul Parlamentului. Inainte sa plecam in mars, sau după ce ajungem la parlament îi putem lăsa în grija bunicilor. Noi rămânem în stradă sa le apărăm viitorul! În fapt, România nu e a noastră, e a lor. Credit poza: http://twistedsifter.com/2017/01/funny-creative-signs-from-womens-marches-2017/

Câteva simple sugestii:

• Dacă până acum copilul NU a interacționat cu manifestații în mulțime, nu îl luați, se poate speria de o mulțime mobilizată, gălăgie, etc.
• Dacă până în prezent copilul a interacționat doar cu povești în care binele câștigă, o lume feerică, NU îi schimbați subit mediul cu care s-a obișnuit, pentru un context de protest.
• Dacă este sensibil și se sperie la cele mai mici zgomote, NU îl luați la nici un protest, nici măcar un marș tacit al părinților cu alți copii. Genul acesta de evenimente, în special cele din timpul serii, pot implica aglomerație, momente de panică, atacuri, violență, altfel spus, pericole.
• NU decideți voi, ca părinți, pentru copil - nu de această dată- o astfel de experiență poate fi o traumă în amintirea lui și îi poate induce stări de frică sau anxietate.

Educația pentru democrație nu începe în stradă, la protest

Școala învață elevii despre educația civică abia în clasele a III și a IV. Depinde de învățător și programa propusă, nivelul copiilor și interesul acestora dacă se oferă repere despre ce înseamnă exact democrație, corupție, drepturi și obligații.

Sistemul educațional consideră că un copil poate înțelege problematici despre vot, influențarea și controlarea deciziilor publice abia în clasa a VII-a, conform capitolului Cetățenia și practicile democrative din manualul de Cultură Civică - VII-  Editura Humanitar (Educațional)  aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

Am consultat ce spun autorii care au studiat aceste aspecte, pentru a oferi idei pertinente.  În cartea sa Bunele maniere pentru copii în 365 de zile, Sheryl Eberly spune următoarele:

Copiii aud adesea în timpul cinei cum sunt criticaţi liderii ţării de cei din presă şi poate chiar şi de cei din familie. Oricât de mare ar fi aversiunea faţă de unii lideri, învaţă-l pe copilul tău să își respecte țara și Constituția, precum și libertățile și oportunitățile pe care le are și responsabilitățile pe care ar trebui să le accepte cu bucurie în calitate de cetățean al țării sale.

Încă de mic ar trebui să știe care sunt eroii țării sale. Asta nu înseamnă că nu trebuie să audă și despre personajele care au pătat istoria națională; însă, în loc să dezvolte sentimente de aversiune, ar trebui să învețe să își iubească țara.

Ești un părinte stăpân pe situație și consideri că totul are un rol educativ-constructiv, întrucât copilul tău este suficient de mare să înțeleagă și să fie de acord să participe la această formă de manifestare? Atunci asigură-te că vei ști cum să reacționezi și cum vei gestiona situația dacă al tău copil va asista la situații pline de violență, fie ea fizică sau verbală, gaze lacrimogene sau alte forme de manifestare a părților implicate la prostest.

Asigură-te că știi să explici copilului ce înseamnă democrația și corupția, dar mai ales, că tu ești un cetățean care nu are la activ acte de corupție, întrucât aceasta poate apărea în orice context, nu doar cel politic.

CORÚPȚIE, corupții, s. f. 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. (sursa: dex.ro)

Mai mult, nu uitați de legi, nu vreți să începeți exemplul celor care încalcă legi cu propria persoană.

ps: să se facă dreptate!

Este perioadă electorală și tocmai ce s-a ales președintele SUA, subiect de care și elevii au auzit. Cu toate acestea, gradul de interes al cetățenilor cu privire la viața civică și sfera politică este extrem de mic. Iată că, deși ora de cultură civică dispare atunci când este mai mare nevoie de ea, respectiv în gimnaziu și liceu, există și oameni care se preocupă de acest aspect și caută să aducă rezolvări.

Majoritatea cetățenilor nu votează pentru că nu cunosc lumea politică și nu o înțeleg, drept urmare nu pot alege și preferă să fie reținuți când vine vorba de a-și exercita dreptul la vot. Chiar și dacă există interesul de informare, documentare, dificultatea de decriptare a mesajelor televizuale nu este un act ușor.

Drept urmare, Mediawise testează atelierul de educație și cultură media – Cum să urmărești o dezbatere electorală televizată - într-o sesiune gratuită de 3 ore cu profesorii (gimnaziu și liceu) și formatorii interesați. Condiția este să primim cel puțin 10 înscrieri în perioada 21-26 noiembrie 2016. Vom confirma data și locul atelierului după înscriere.

Atelierul este un instrument util de analiză a dezbaterilor electorale televizate în timpul căruia le poți vorbi elevilor tăi despre importanța alegerilor și despre rolul dezbaterilor în procesul electoral. Elevii vor putea să analizeze prestația candidaților – limbajul verbal și non-verbal al acestora – și mesajele pe care le transmit, pentru ca în final să înțeleagă în ce măsură instituțiile media (prin dezbateri și nu numai) pot să influențeze procesul electoral.

Atelierul poate fi ținut și în alte situații de învățare, în afara școlii. Pentru mai multe detalii, consultați planul atelierului și materialele auxiliare.

Profesorii care vor ține atelierul, pot trimite feedback-ul  de la clasă la office@mediawise.ro.

Dacă este nevoie de asistență suplimentară, scrieți pe adresa menționată!

Înscrieri aici.