Îmbrăcăm copiii cum nimerim sau cumpărăm atent, materiale de cea mai bună calitate, hăinuțe statement sau chiar personalizate? Pentru părinți, prioritare în moda pentru copii sunt confortul și materialul calitativ, însă este interesant să aflăm ce spun copiii despre modă și stilul cu care își îmbracă zilele de copilărie.
Observăm copiii că își exprimă nemulțumirea pentru anumite piese vestimentare, dar mai ales preferința pentru unele, în funcție de culoare de regulă, model sau animația printată. În special micuțele fashioniste au un cuvânt de spus în materie de preferințe vestimentare încă de la cele mai fragede vârste. Pentru a afla care este opinia lor despre fashion și care sunt criteriile după care își aleg hăinuțele, am întrebat-o pe Anastasia, o fetiță minunată, de 6 ani, colaboratoare a platformei Știricim.ro.
1.Anastasia, obișnuiești să îți alegi singură hainele cu care te îmbraci, sau o lași pe mama ta să aleagă pentru tine?
Anastasia: Alegem împreună.
2. Îți place să mergi la cumpărături cu părinții pentru a alege ce vei purta?
Anastasia: Da.
3. Care este ținuta preferată și de ce?
Anastasia: Rochițele. Îmbracată în rochiță mă simt mai frumoasă.
4.Îți place să te probezi cu hainele mamei? Dacă da, de ce crezi că o faci?
Anastasia: Da, îmi place să probez hainele și încălțările mamei. Mi se pare foarte amuzant.
5. Care este culoarea preferată și ce îți place să porți la grădiniță/școală: uniformă sau propriile hainuțe?
Anastasia: Culoarea mea preferată este mov. La grădi merg cu propriile hăinuțe, dar mi-ar plăcea să port uniformă, așa ar fi mai frumos pentru mine.
Prima zi de vară a venit și aflăm vești bune: Alina Sorescu organizează o școală de vară. De câțiva ani buni, Atelierul de muzică și prezență scenică "Alina Sorescu" formează copiii pentru un viitor frumos în muzică, pregătindu-i nu doar vocal, dar și pentru interacțiunea cu publicul, depășirea tracului, prezență scenică, abilități comunicaționale.
Anunțul a fost făcut astăzi dimineață în emisiunea Neața cu Răzvan și Dani unde Alina și-a adus copii de la Atelier și au avut un moment muzical deosebit, în asentiment cu semnificația zilei de 1 iunie.
Alina a menționat că Școala de Vară este deschisă copiiilor cu vârste între 4 și 10 ani. Pentru înscrieri puteți trimite e-mail la: alinasorescu.ro@gmail.com.
De ce este Alina Sorescu persoana potrivită pentru a vă forma copilul? Alina este pe scenă de la vârsta de 4 ani, când a început să cânte în grupul Mini-Song, condus de Ioan Luchian Mihalea. Debutul din 1994, la Festivalul Naţional de Muzică pentru Copii şi Tineret, organizat la Palatul Naţional al Copiilor, unde a obţinut locul I, participarea la Festivalul Internaţional Cerbul de Aur 1996, absolvirea modulurilor psihopedagogice, emisiunile TV moderate și nenumăratele concerte, turneele în Olanda, Belgia, Franţa, Germania, Austria, Italia, Spania sunt doar câteva aspecte care o recomandă pe Alina.
Senatorului PSD de Suceava, Ovidiu Donţu luptă ca iniţiativa sa legislativă privind introducerea materiei „Alimentaţie sănătoasă” ca disciplină obligatorie în şcoală să treacă de Parlament şi să fie introdusă în curricula școlară.
Popescu-Horatiu Cristian, Medic Specialist în diabet, nutriție și boli metabolice ne răspunde la câteva întrebări privind educația alimentară și necesitatea introducerii acestei materii în școli.
1.Considerați că ora de alimentație sănătoasă este o necesitate sau doar un efect al trendului bio food?
1. Consider că ora de alimentație ar trebui introdusă în curricula obligatorie fiind o necesitate având în vedere tendința actuală de creștere a incidenței obezității și diabetului zaharat, binecunoscuți ca factori de morbiditate, de la vârste din ce în ce mai mici. Trebuie prevenite aceste afecțiuni din copilărie, prin adoptarea unui stil de viață sănătos ce includ alimentația dar și exercițiul fizic.
2. Câți ani sunt necesari pentru un copil din școala generală pentru a învăța elementele de bază ale unei alimentații corecte, sănătoase?
2. Legat de perioada necesară asimilării informațiilor trebuie ținut cont de doi factori: vârsta la care se începe prezentarea informației și gradul complexității acesteia. Sunt de părere că un an școlar este suficient pentru ca elevul să asimileze informațiile necesare, ce îl vor ajuta să aibă o alimentație sănătoasă. Vârsta recomandată este undeva peste 12 ani, deci în clasele gimnaziale, când copilul cunoaște alimentele, a încercat aproximativ fiecare aliment și este momentul să decidă individual cu privire la alimentația sa.
3. Sunt părinții pregătiți să sprijine în cadrul familial inițiativa legislativă? Dar profesorii, care ar trebui să predea această materie?
3. Inclusiv părinții au nevoie de educație alimentară, în ciuda trend-ului bio pe care îl sesizăm în piață. Sunt mulți care consideră la ora actuală că margarina și salamul sunt micul dejun perfect pentru copil. Profesorii ar trebui să fie instruiți de personal calificat-pentru a-și însuși noțiunile de bază necesare predării orei de nutriție.
Drepturile copilului reprezintă hotărâri stabilite prin lege, prin care impune o anumită conduită față de copii și implică anumite cerințe de care toți copiii trebuie să beneficieze și să se bucure. Toate aceste drepturi sunt stabilite în Convenţia Drepturilor Copilului, adoptată în anul 1989. Aceste legi sunt internaţionale şi trebuie respectate de fiecare ţară în parte.
Drepturilor Copilului sunt următoarele: • dreptul la identității/ un nume; • dreptul de a menține o relație cu familia și persoanele apropiate; • dreptul de a primi o educație care să îi permită dezvoltarea; • dreptul de a se dezvolta în condiții prielnice unei stări bune de sănătate și dreptul de a beneficia de serviciile medicale și de recuperare; • dreptul de a fi protejat, pentru ca nimeni să nu profite sau să abuzeze de el; • dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială; • dreptul de a beneficia de asistență socială și de asigurări sociale; • dreptul la îngrijire specială în cazul celor cu dizabilități; • dreptul la intimitate; • dreptul la libertate de exprimare, de gândire, de conștiință; • dreptul de a fi respectat, fără spunerea la pedepse fizice sau alte tratamente umilitoare; • dreptul la odihnă și vacanță; • dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violentă, neglijență, abuz sau rele-tratamente; • dreptul să crească alături de părinții săi, într-o atmosferă de afecțiune și siguranță; • dreptul de a fi informat asupra drepturilor sale precum și asupra modalităților de exercitare a acestora; • dreptul să depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale.
Toate aceste drepturi sunt ocrotite de către statul român (Autoritatea Naționala pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptie)
Când simți că nu îți sunt respectate drepturile ai la dispoziție următorul număr de telefon: 116 111 (Asociatia Telefonul Copilului).
Atentie: nu apela acest numar în joacă, fără sa ai o problema reală, pentru că telefoanele sunt monitorizate și se află locația și identitatea celui care sună. Au existat astfel de cazuri, iar cei care au abuzat de acest apel de urgență au fost pedepsiți.
Toti copiii se nasc liberi si egali în drepturi, dar nu trebuie ignorat faptul ca au și obligații, pe care trebuie să și le asume deopotrivă. Sursa: Convenţia Drepturilor Copilului
Disney Production a anunțat că desenele cu faimosul Donald Duck vor intra într-un nou proces de producție, urmând ca în maximum 2 ani de zile, produsul animat să fie finalizat și gata de difuzare pe canalele Disney.
Donald Fauntleroy Duck este un personaj de desene, creat în anul 1934, de către Walt Disney Production, casa de producție cinematografică. Vocea sa ușor recognoscibilă este a animatorului Clerence Nash, iar numele a fost inspirat de jucătorul australian de cricket, Donald Bredman.
Dacă în anii 1930, Donald a apărut în filme animate alături de alte personaje, precum Mickey și Goofy, mai târziu, rățoiul a fost personajul principal, alăturându-i-se personaje noi. Daisy Duck a fost introdusă în filmul animat ca iubita lui Donald, Scrooge McDuck este unchiul milionar și lacom, iar Huey, Louie și Dewey sunt cei trei nepoți năzdrăvani.
Rățoiul se numără printre cele mai iubite personaje Disney, alături de mascota reprezentativă, Mickey Mouse.
Dacă în perioada celui de-al doilea război mondial, Donald a interpretat inclusiv un rol de nazist, rămâne de văzut în ce ipostaze o să îl vedem acum pe rățoi. Ne așteptăm să se confrunte cu probleme cotidiene precum dependența de device-uri, globalizarea, ori poluarea și efectele ei.
„În următorii ani, când vor intra noile desene animate cu el, sper să îl văd mergând cu avionul, jucându-se pe un telefon de ultimă generație. Verișoarei mele, Mara îi plac foarte mult desenele cu el: Clubul lui Mickey Mouse și Povestirile Rățoiului. În aceste denesen el apare alături de rudele sau și prieteni de-ai săi.
Donald Duck este un personaj faimos și cred că și în denesele care se vor realiza să fie la fel ca până acum.”
[wp_biographia user="octavian"]
Se întâmplă uneori să observați la copilul dumneavoastră o timiditate accentuată, o lipsă a încrederii, o permanentă nevoie de aprobare, un spirit negativist, interes scăzut pentru activități sau teama de eșec. Și vă doriți să puteți să îi transmiteți optimism, mai multă încredere în el însuși, mai multă determinare, însă nu știți cum să îl impulsionați ori să îl ajutați să fie mai pozitiv și determinat în acțiunile sale.
Încrederea în sine este considerată o gândire și o convingere solidă că poți reuși să faci ce ți-ai propus prin propriile tale forțe. Pare destul de simplu, însă trebuie conștientizat că încrederea în sine a copilului nu se construiește într-o singură zi, ci trebuie formată și consolidată în timp, încă de la vârste fragede. De asemenea, trebuie să țineți cont și de faptul că dumneavoastră, părinții sunteți modele pentru copii, iar stările și comportamentele vor fi preluate involuntar de cei mici.
Suzanne Vallières, psiholog francez susține că părinții au un rol major în cizelarea încrederii și stimei de sine ale copiilor: „Stima de sine și încrederea în propriile capacități sunt deseori scăzute în cazul copiilor care întâmpină probleme la școală, mai ales la copiii care au fost protejați excesiv; aceștia se descurajează cu ușurință, le este greu să își conștientizeze propriile forțe și calități, se simt câteodată vulnerabili, chiar plini de anxietate.”
Un tătic celebru, Tyrese Gibson (interpret R&B, rapper și actor) își motivează fiica de 6 ani într-un mod ingenios, timp în care fetița trece prin mai multe stări: râde, conștintizează seriozitatea exercițiului și se bucură de momentul îmbrățișării care atestă faptul că a dus la capăt intenția tatălui, de a face jocul motivațional.
Mesajul pe care rapperul îl transmite este cât de poate de explicit. Conștient de faptul că încrederea în sine a fiicei sale începe prin educația parentată și se dezvoltă încă din copilărie, acesta îi ține fetei o lecție despre încredere: „Când ai încredere, când îți spui numele, te uiți în ochii acelei persoane.” Tyrese punctează micile gesturi ale fetei, care transmit timiditate și nesiguranță, corectându-i intervenția cu una demnă de o persoană hotărâtă.
Lecția continuă cu sfatul de a ignora părerile celorlalți, în detrimentul cunoașterii de sine, a propriilor capacități și perspective. Întrucât repetiția este „mama învățăturii”, artistul cere fetiței să repete după el: „Eu sunt minunată, eu sunt importantă, determinată, eu sunt deșteaptă, eu sunt frumoasă, eu sunt specială, pot să fac față cu toată încrederea din lume, pot să privesc orice persoană în față și să spun: eu sunt Shayla Gibson, eu sunt minunată, sunt inteligentă, nimeni nu mă poate opri decât eu. Singura persoană care poate să îmi stea în cale sunt eu, iar eu stând în calea mea, nu este o opțiune... Eu mă iubesc, deci nu contează dacă tu ma iubești, căci eu mă iubesc pe mine.”
„Mentalitatea colectivă americană este bazată pe filosofia învingătorului și a celui care cucerește lumea: eu sunt cel mai bun, cel mai frumos, cel mai deștept. Aceste idei însă pot duce la un Eu hipergonflat care se crede invincibil. Riscul este să se dezvolte o stimă de sine fără limite, iar când realitatea intervine totul să se prăbușească. Motivația și încrederea în forțele proprii se construiesc într-un mod mai complicat, iar bazele se pun de la începutul vieții. Încrederea se naște prin interacțiunea cu părinții. Un părinte anxios transmite copilului teama și frica de a explora lumea, iar de aici imaginea de sine devine deficitară. ”
Mai jos vă prezentam clipul, care v-ar putea inspira în motivarea copiilor, cu mențiunea că acest video a fost distribuit de 291.917 ori și apreciat de peste 295 mii de internauți.
https://www.youtube.com/watch?v=TIuZh8p9rz0 [wp_biographia user="ruxandra"]
Evoluția se manifestă și în materie de producție textilă, dar și în ceea ce privește educația vestimentară. Cum trebuie să ne ghidăm pentru a ne ascuți simțul pentru piese vestimentare și pentru a ajuta copii să înțeleagă rolul dezvoltării simțului pentru frumos, aflăm cu ajutorul Liviei Mănescu, fondator „Li Via”.
Dacă pe vremea bunicii hainele erau create manual de femeile pricepute din sat, cu precădere pe stilul portului tradițional, în anii '80, '90 ținutele erau realizate la croitoreasă și cumpărate din magazine care importau. În prezent, piața are o ofertă diversificată chiar și în materie de haine pentru copii.
Conform dex.ro, moda este un obicei, o deprindere colectivă, specifică la un moment dat unui mediu social; (spec.) gust, preferință (generalizată) la un moment dat pentru un anumit fel de a se îmbrăca.
Moda însă, este dată de obiceiul de achiziție a consumatorilor, care sunt obișnuiți să poarte brand-uri cunoscute, accesibile, care să le întărească imaginea socială și să le faciliteze poziția în grupurile din care fac parte. Trendul este de a cumpăra branduri populare, iar în ceea ce privește piața hainelor pentru copii, la această categorie, concurența este între cei câțiva, aș spune chiar doi mari producători care vând haine pentru cei mici, accesibile pentru toate buzunarele.
Livia Mănescu vrea să rupă această stereotipie a hainelor de copii „xeroxate” și pentru a da viață creativității, bunului gust, stării de bine a copiilor, a pus bazele unui Atelier de Creație Vestimentară- Li Via.
Moda ocupă un loc esențial în viața noastră. La fel și copiii. Atunci când vorbim despre modă pentru copii trebuie să punem pe primul plan utilitatea și confortul. Noi suntem alături de părinți oferind rochițe și costume create cu dragoste pentru momentele speciale din viata celor mici.
Căptușeala 100% bumbac! Acesta este avantajul cu care am reușit să cucerim piața din România. Într-adevăr părinții români acordă o atenție deosebită calitații hăinuțelor. Fiecare persoană este diferită. Satisfacerea cerințelor clienților noștri este un lucru pe care îl luăm foarte în serios. Produsele noastre hand-made nu înseamna doar calitate, ci mai ales perfecțiune.
Încă de mică am cochetat cu croitoria, însă primele rochițe le-am creat pentru nepoata mea. Ea mi-a dat impulsul de a deschide această afacere și reprezintă sursa mea de inspirație pentru fiecare colecție.
Particip în fiecare an la expoziția fashion pentru copii „Pitti Bimbo Firenze” unde am ocazia să observ renumiți creatori de modă care își prezintă colecțiile. Am primit atât aprecieri, cât și critici cu privire la creațiile mele, lucru care mă ajută să cresc și să mă dezvolt. Ceea ce am învățat (de la proprietarul brandului Monnalisa) este că moda persistă în orice activitate. Într-un sens bun, toți suntem victimele modei, copii sau adulți.
Brandul Li Via s-a făcut remarcat prin creații simple, copilărești și vesele. Dorim să păstrăm inocența copiilor oferind hăinuțe inocente. Fiecare colecție este o împletire delicată a unor concepte chic, romantice și elegante. Diversitatea de culori și materiale oferă garanția unei oferte pline de profunzime, mereu de actualitate, imposibil de refuzat.
Desenele de la televizor prezintă de obicei personaje cu un aspect fizic plăcut, am putea aprecia chiar perfect. Motivul este simplu de perceput de către adulți, se dorește atragerea unui număr mare de simpatizanți, care să aprecieze atât personajele, cât și produsul animat în sine.
Persoanele cu care se interacționează în copilărie devin, conștient sau inconștient, modele ale copiilor. Jocul celor mici presupune de multe ori imitarea personajelor din desenele animate, sau a altor personaje de film sau din media. De aici la dorința de a arăta precum personajele Disney este doar un pas.
Necesitatea vizionării programelor tv cu permisiunea unui adult (părinte, bunic, bonă, alt membru al familiei) nu este un simplu moft al Consiliuliu Național al Audiovizualului, ci o minimă atenționare asupra faptului că mesajele respectivelor programe pot fi greșit înțelese de copii sau pot constitui modele negative prin personajele pe care le prezintă, fie ele reale sau fictive.
Teoria învătării sociale (conform lui Albert Bandura, comportamentul social nu este înnăscut, ci învăţat de la modele adecvate) atrage atenția asupra faptului că un copil trebuie îndrumat mai ales în ceea ce privește produsele media cu care interacționează, întrucât ceea ce percepe în anii copilăriei, percepe drept normalitate.
Vizionarea desenelor este o formă de divertisment pentru fiecare copil, care îi captează atenția, permițând părintelui să își efectueze alte îndatoriri casnice. Mulți critici ai personajelor Disney pun accentul pe perfecțiunea fizică a acestora, model greu de atins de viitorii adulți, care percep aceste personaje drept modele de urmat.
În consecință, copiii nu numai că vor copia comportamentul lui Spiderman, încercând să sară prin casă de pe mobilă pe pat, sau purtând lupte cu dușmanul imaginar, dar vor și încerca să arate precum idolii din desene, îmbrăcându-se cu haine ca de prințesă, sau rugându-se să aibă parul lung asemenea zânelor.
Loryn Brantz, grafician de profesie a editat câteva personaje Disney: Ariel ("The Little Mermaid"), Pocahontas ("Pocahontas"), Jasmine ("Aladdin"), Belle ("Frumoasa și Bestia"), Aurora ("Frumoasa din Pădurea adormită") și Elsa (" Frozen ") - pentru a le înfățișa cu proporții fizice realiste.
"Ca o femeie care iubește Disney și care a avut mereu dificultate în a atinge greutatea perfectă, acest topic a fost mereu unul la care mi-am dorit să ripostez" a declarat Brantz pentru Huffington Post.
"Am fost îngrozită că principalele personaje feminine nu s-au schimbat din anii '60. Industria de animație este dominată de bărbați și acest lucru contribuie la modul în care proporțiile personajelor sunt asemenea dimensiunilor fetelor de pe podium. În unele cazuri, gâtul lor este mai mare decât talia!" adaugă Loryn.
O femeie adevărată are un gât mai gros decât al personajelor Disney, umeri largi și o talie mai puțin definită, cu solduri reale. Produsele media au un real impact asupra modului în care copiii percep realitatea și în care își construiect obiective, de aceea responsabilitatea revine părinților, care ar trebui nu să le interzică interacțiunea cu mesajul poveștilor, ci să le explice de ce personajele fictive sunt diferite de oameni. Lipsa unui astfel de exercițiu poate induce frustrări pentru viitorul adolescent, care nu doar că nu va face respectivele activități ale eroilor săi, dar nici nu vor arăta asemenea acestora.
Sursă foto: Loryn Brantz pentru HuffingtonPost
Psihologul de servici: Ruxandra
„Încercăm adesea să limităm timpul pe care copiii îl petrec în fața televizoarelor uitându-se la desene animate și ne întrebăm dacă este benefic pentru ei să privească atâtea personaje ireale. Atâta vreme cât lângă un copil există un adult care să filtreze informația și să îi explice ce se întamplă la televizor, nu există nici un motiv de îngrijorare. Părintele trebuie să îl ajute pe copil să facă diferența dintre realitate și ficțiune, uman și non-uman. Poveștile și desenele animate vizionate în mod corect pot aduce beneficii copilului: îi îmbogățesc creativitatea, imaginația, limbajul, iar cele mai multe au și o pildă la sfârșit.”
[wp_biographia user="ruxandra"]
De mici ni se prezintă anumite rigori pe care le percepem ca pe o normalitate, întrucât cei care ni le oferă au autoritate și credibilitate. Crescând, fie că analizăm problema printr-un unghi critic sau pur si simplu evaluator, repetăm istoria- pe principiul „rețeta testată este cea bună”, întărind mitul și deci, prezentându-le copiilor noștri aceeași poveste: roșul și rozul sunt pentru fetițe, albastrul este pentru băieți.
Fenomenul secolului 20 a atins apogeul după al doilea război mondial, ca urmare a industrializării și a exploziei de producție, ce a generat o piață variată, de unde puteai alege produsul dorit. Ca o reacție, părinții din anii '60, mai rebeli din fire, au încercat să rupă stereotipurile roz - albastru cu culori mai ambigue.
Rozul și albastrul sunt culori lipsite de ambiguitate și stau pe laturile opuse ale spectrului coloristic. Perioada și cultura sunt criteriile care au stabilit alegerile coloristice. E un articol foarte citat în publicația comercial al Statelor Unite Departamentul Earnshaw lui Sugari " din 1918 , care a considerat „rozul drept o culoare mai hotărâtă și mai puternică, fapt pentru care s-a atribut că este mai potrivită pentru băiat, în timp ce albastru, care este mai delicat și plin de grație, este mai potrivit pentru fete.” O astfel de practică a fost frecventă în Belgia în anii '70. În școala primară în anii '80, în sala de gimnastică codul vestimentar a constat în pantaloni scurți roșii pentru băieți și pantaloni scurți albaștri pentru fete. Alegeri de acest tip au contribuit și mai mult la confuzia mea de gen.
JeongMee Yoon explored the extremities of gender color coding in her ongoingPink & Blue Project Multe jucării și cărți pentru fete sunt de culoare roz , violet , roșu sau , și sunt legate de machiaj, jocuri de îmbrăcăminte, de gătit. Cu toate acestea , cele mai multe jucării și cărți pentru baieti sunt realizate din diferite nuante de albastru și verde și sunt asociate cu roboți , industrie , știință , dinozauri , etc. "
Societatea și media – povești, desene animate, jucării- sunt responsabile pentru crearea unor stereotipii pe care le îmbrățișăm fără prea multe obiecții.
Timpurile moderne ne-o ilustrează pe Elsa în rochie albastră, așa cum și poveștile vechi o amintesc pe cenușăreasa, în rochie bleu.
Oportunități limitate de o normă impusă
Geena Davis (Virginia Elizabeth "Geena" Davis ) este actriță și producător american, fondatoare a unui Institut care militează pentru egalitatea dintre sexe, cu accent pe emanciparea și dezvoltarea feminină.
Institutul este singura organizație bazată pe cercetare de lucru în industria mass-media și de divertisment care se angajează în a educa, de a influența și de a îmbunătăți considerabil echilibrul de gen, prin reducerea stereotipurilor, creând diverse personaje feminine în divertismentul destinat copiilor de 11 și sub.
Dr. Sheila Cunningham de la Universitatea Abertay din Scoția, Marea Britanie este un expert în stereotipurile de gen și are un interes deosebit în modul în care culorile influențează gândirea și comportamente uman.
Psihologul de serviciu: Irina
Deși le luam ca fiind de la sine înțelese, credințele noastre cu privire la identitatea de gen și atitudinile sexuale se formează timpuriu, în copilărie. Ele nu exista pur și simplu ci reprezintă o practica de zi – cu - zi a sistemului familial, social si mediatic. Nancy Chodorow susține că „a învățat să te simți fetiță sau băiat derivă din atașamentul bebelușului față de părinții săi”. Procesul de socializare apare imediat după naștere prin alegerea obiectelor vestimentare sau a comportamentelor și sunt ulterior susținute de influențele culturale. Dincolo de identificarea genului și învățarea rolului social, culorile sunt în directă legătura cu emoțiile noastre, deși controversele pe aceasta temă sunt încă aprinse.
Fiecare culoare are un anumit nivel de vibrație și extrem de mult este folosită psihologia culorilor în domeniul marketingului și al publicității pentru a influenta alegerile celor care cumpără. Nu există însă dovezi științifice precum că băieții ar prefera albastrul, iar fetele rozul. Preferința coloristica este învățată, nu înnăscută. Condiționarea alegerii se face prin întărirea convingerilor că o anumită culoare inspira ceva anume sau transmite un mesaj care la nivel inconștient este în legătură cu fondul emoțional al individului. Rozul este tot roz chiar daca purtat de o fetiță inspiră delicatețe, iar purtat de un băiețel poate fi asociat cu ridicolul, rușinea sau alte emoții ce țin de inadecvare. Atitudinea este adevărata carte de vizita a unui individ , orice culoare ar purta el. Masculinitatea înseamnă forță, testosteron, dar nu în albastrul cămășii se ascunde ea, ci în nivelul de autostima, de siguranță și încredere în sine. Acest proces ține de delimitarea sinelui autentic în raport cu figurile de atașament primare.
[wp_biographia user="irinababau"]
În articolul precedent am prezentat care sunt drepturile de care te bucuri în incinta școlii, însă trebuie să conștientizezi că, la rândul tău, ai anumite responsabilități. Respectarea acestora te va forma frumos, cu o conduită corespunzătoare și vei fi apreciat ca un copil educat, responsabil și ascultător.
Știricește rândurile de mai jos pentru a afla ce anume ești îndatorat să faci când ești la școală:
Recomandăm să nu privești responsabilitățile elevului, pe care le ai la școală, ca pe o obligație dificilă, ci ca pe niște pași în dezvoltarea ta. Dacă ți se întâlmplă ca unii colegi să te influențeze negativ pentru a te abate de la aceste responsabilități, gândește-te că fiecare decizie are și urmări. Alege să respecți normele și vei avea numai de câștigat. Dacă un coleg insistă cu propunerea de a face ceva contra regulamentelor, atunci este bine să te sfătuiești cu învățătorul/profesorul, pentru a-ți da un sfat.
Este posibil să fii o victimă a fenomenului bullying fără să ai idee de acest lucru. De aceea, analizează bine dacă ceva sau cineva te deranjează la școală și discută cu un cadru didactic și cu părinții aceste aspecte. Citește mai mult despre bullying aici.
Nu uita că un copil responsabil câștiga respectul și admirația celor din jur și este recunoscut ca un elev bun, educat.
